Just A Poison Frog

Intri pe blogu` asta, zici "frate, altu` care n`are ce face si isi scrie aici memoriile". si da, iti dau dreptate, initial m`am apucat de asta pentru ca nu prea aveam ce face, dar stiti cum e, cheful vine pe masura ce faci, iar eu unul nu ma mai pot opri.

Si apoi vine intrebarea: "Care Dumnezeului e ideea cu Poison Frog?". eu unul cred ca e foarte simplu desi recunosc, ideea mi`a venit intrun mod destul de ciudat. cum spuneam, in lipsa de ocupatie m`am apucat de chestia asta cu bloggingu`, si iata`ma ajuns in punctul in care trebuia sa gasesc un titlu, ceva acolo, pentru blog. si de n`am incercat la variante de era cat p`aci sa renunt. iar apoi mi`a venit ideea: m`am gandit la un animal, am vrut ceva mic si neinsemnat, precum suntem noi, cei ce inca ne mai putem numi normali, intr`o lume anormala, am vrut ceva obijnuit, pentru ca eu unul nu sunt deloc tipul de persoana care sa iasa in evidenta, dar totusi, am vrut ceva care sa aiba puterea sa se lupte cu cei din jur, sa supravietuiasca in jungla asta in care traim. prima data m`am gadit, desigur, la gandacul de bucatarie: mic, rezistent, se inmulteste rapid, si produce pagube cam pe oriunde trece (nu cred ca tzi`ar placea sa`l vezi de dimineata in bucatarie, nu?). dar totusi, gandacul asta are si el limitele lui, dupa cum ii zice si numele, nu paraseste bucataria, deci e prins ca intr`o cusca.

Am mai stat cateva minute, am dat pe gat o sticla de NesTea (pentru ca da, eu nu stau cu berea in bot ca altii, desi recunosc ca`i buna) si mi-a venit ideea: animalul perfect, mic, puternic, se adapteaza usor, si datorita unei calitati pe care tot timpul mi`am dorit`o, este evitat de multa lume, deci nu este atacat. este nimeni alta decat broasca otravitoare, sau raioasa cum ii mai zic unii.

Deci cam asta e, sunt o broasca otravitoare, sau zi`mi si raioasa daca vrei. sunt o broasca nebagata in seama decat de cei asemeni mie, deci in concluzie, neatacata de nenumaratii dusmani, sunt o broasca ce isi vede de drum, privind inainte, si desi e greu sa te obisnuiesti cu asta, cu ignoranta celor din jur, la un momentdat incepe satzi placa senzatzia...

De Ce Toate Astea...?

Traim intr-o tzara a tuturor posibilitatzilor (inceput promitzator, nu-i aja? da` te rog sa nu dai X la fereastra de pe acum). traim intr-o tzara in care oricine isi poate da cu parerea despre absolut orice, doar avem libertatea de exprimare. fiecare barbat burtos cu spuma de bere in jurul gurii si cu ochelari de soare la ochi isi exprima liber parerea legat de orice, de la moda la economie, fiecare domnisoara cocheta, cu fusta mini, blonda originala, isi da cu parerea despre ce si cum ar trebui sa joace fotbalisti, sau despre masinile de ultima generatie, pentru ca noi, romanii, ne pricepem la tot.

Banuiesc ca dupa aceste cateva randuri plictisitoare, care nu au facut nimic altceva decat sa-ti reaminteasca pe scurt cum e tzara asta, probabil vroiai sa apesi butonul de X, iar eu am sa te rog sa mai ramai putzin. revenind, desi traim intr-o tara in care ne putem ghici viitorul in foi de dafin, cesti de cafea sau carti de joc, niciodata nu facem nimic pentru a-l schimba, traim intr-o tara in care cultura muzicala este pretutindeni, iar in biblioteca fiecarui om ce se respecta exista colectia clasica de manele ale lui salam shi gutza. dealtfel, traim intr-o tzara vesela, in care, indiferent de ce se intampla, avem de fiecare data timp pentru o excapada la padure, in fata unui gratar plin cu mici, cu halba in mana si cu burta la soare.

Acum, pentru aceia dintre voi care inca nu au dat X pagini, gandindu-se la ce baliverne plictisitoare mai indrug si eu pe aici, am sa va spun de ce fac toate astea: nu pentru a-mi da cu parerea despre ce se intampla in jur, pentru ca sunt multi altii care o fac, nu pentru a critica sau a lauda, si in mare parte nici pentru a-mi exprima sincer sentimentele, pentru ca asa ceva intalnesti numai in poeziile lui Eminescu sau alte mari talente. fac asta pentru a va arata voua, celor care pierdeti ore intregi in fata unui monitor (si da, recunosc, si eu fac la fel) adevarata fata a tzarisoarei noastre minunate, exact asa cum este ea defapt, incercand sa-mi las imaginatia bolnava la o parte, spunand lucrurile exact asa cum se intampla ele: pe bune.