De Ce Toate Astea...?

Traim intr-o tzara a tuturor posibilitatzilor (inceput promitzator, nu-i aja? da` te rog sa nu dai X la fereastra de pe acum). traim intr-o tzara in care oricine isi poate da cu parerea despre absolut orice, doar avem libertatea de exprimare. fiecare barbat burtos cu spuma de bere in jurul gurii si cu ochelari de soare la ochi isi exprima liber parerea legat de orice, de la moda la economie, fiecare domnisoara cocheta, cu fusta mini, blonda originala, isi da cu parerea despre ce si cum ar trebui sa joace fotbalisti, sau despre masinile de ultima generatie, pentru ca noi, romanii, ne pricepem la tot.

Banuiesc ca dupa aceste cateva randuri plictisitoare, care nu au facut nimic altceva decat sa-ti reaminteasca pe scurt cum e tzara asta, probabil vroiai sa apesi butonul de X, iar eu am sa te rog sa mai ramai putzin. revenind, desi traim intr-o tara in care ne putem ghici viitorul in foi de dafin, cesti de cafea sau carti de joc, niciodata nu facem nimic pentru a-l schimba, traim intr-o tara in care cultura muzicala este pretutindeni, iar in biblioteca fiecarui om ce se respecta exista colectia clasica de manele ale lui salam shi gutza. dealtfel, traim intr-o tzara vesela, in care, indiferent de ce se intampla, avem de fiecare data timp pentru o excapada la padure, in fata unui gratar plin cu mici, cu halba in mana si cu burta la soare.

Acum, pentru aceia dintre voi care inca nu au dat X pagini, gandindu-se la ce baliverne plictisitoare mai indrug si eu pe aici, am sa va spun de ce fac toate astea: nu pentru a-mi da cu parerea despre ce se intampla in jur, pentru ca sunt multi altii care o fac, nu pentru a critica sau a lauda, si in mare parte nici pentru a-mi exprima sincer sentimentele, pentru ca asa ceva intalnesti numai in poeziile lui Eminescu sau alte mari talente. fac asta pentru a va arata voua, celor care pierdeti ore intregi in fata unui monitor (si da, recunosc, si eu fac la fel) adevarata fata a tzarisoarei noastre minunate, exact asa cum este ea defapt, incercand sa-mi las imaginatia bolnava la o parte, spunand lucrurile exact asa cum se intampla ele: pe bune.